Operațiunea Tămădău, pretextul pentru distrugerea democrației românești. Ce s-a întâmplat în urmă cu 79 de ani

Pe 14 iulie 1947 a început, în mod oficial, decapitarea democrației românești. La Tămădău, liderii PNȚ au fost compromiși și arestați în urma unui complot pus la punct cu meticulozitate. A urmat un proces-spectacol de inspirație sovietică, care a marcat începutul prigoanei bolșevice împotriva opoziției politice din România.

Liderii PNȚ prinși la Tămădău FOTO descoperabraila.ro

Prin lovitura de stat de la 23 august 1944, România a întors armele împotriva Germaniei naziste, evitând transformarea întregului său teritoriu într-un câmp de luptă și reușind să recupereze Transilvania de Nord-Vest. Schimbarea de tabără a avut însă un cost uriaș. Armata Roșie și aparatul sovietic de influență s-au instalat în România, punând bazele transformării treptate a statului după modelul impus de Moscova. În doar câțiva ani, monarhia constituțională a fost desființată și înlocuită cu un regim comunist de inspirație stalinistă. Consecințele au fost profunde și de lungă durată, iar multe dintre efectele acelui proces continuă să influențeze societatea românească.

Stalinizarea României s-a desfășurat etapizat, pe parcursul mai multor ani, prin infiltrarea și consolidarea treptată a comuniștilor în instituțiile statului și în principalele structuri ale societății. Sub coordonarea Uniunii Sovietice, aceștia au preluat controlul asupra administrației, armatei, justiției și aparatului represiv, eliminând sistematic orice formă de opoziție. De la un an la altul, represiunea s-a intensificat, iar în 1947 regimul comunist a trecut la lichidarea ultimelor obstacole din calea monopolului său politic.

Prăbușirea democrației românești s-a produs odată cu anihilarea ultimelor bastioane ale pluripartidismului. Distrugerea partidelor istorice, în special a Partidului Național Țărănesc și a Partidului Național Liberal, a însemnat sfârșitul opoziției democratice organizate. În 1947, printr-o înscenare atent pregătită, liderii politici ai opoziției au fost compromiși, arestați și eliminați din viața publică, deschizând calea instaurării depline a dictaturii comuniste.

Ziua de 14 iulie 1947, rămasă în istorie sub numele de „Operațiunea Tămădău” sau „Înscenarea de la Tămădău”, reprezintă unul dintre momentele decisive ale stalinizării României. Prin acest complot, regimul comunist a creat pretextul pentru scoaterea în afara legii a Partidului Național Țărănesc, arestarea conducerii sale și declanșarea unei ample epurări politice. Evenimentul a marcat începutul distrugerii sistematice a opoziției democratice și a deschis drumul către instaurarea regimului totalitar în România.

„Se pregătește o plecare clandestină"

În dimineața zilei de 14 iulie 1947, în jurul orei 6:30, efective ale Direcției Generale a Siguranței Statului, instituție care preceda înființarea Securității, au descins pe aerodromul de la Tămădău, în Bărăgan, la aproximativ 45 de kilometri de București.

Potrivit rapoartelor întocmite de Siguranță, mai mulți lideri și membri marcanți ai Partidului Național Țărănesc au fost surprinși în apropierea a două avioane militare, fiind acuzați că intenționau să părăsească clandestin țara. Ei au fost arestați pe loc. Printre cei reținuți se aflau Ion Mihalache, vicepreședinte al PNȚ, Nicolae Penescu, secretarul general al partidului, împreună cu soția sa, Elena Penescu, Ilie Lazăr, membru al Delegației Permanente a PNȚ, Nicolae Carandino, directorul ziarului „Dreptatea”, împreună cu soția sa, actrița Lily Carandino, precum și medicul Constantin Gafencu. Alături de aceștia au fost reținuți și mai mulți șoferi și aviatori.

Cei arestați au fost acuzați de „complot” și de tentativă de părăsire ilegală a țării.

„Organele de Siguranță, fiind informate că, în dimineața de 14 iulie 1947, se pregătește o plecare clandestină a unor avioane militare de pe aeroportul Ajutător Tămădău, jud. Ialomița, am procedat la supravegherea zisului aerodrom. Informațiile s-au dovedit exacte și au fost arestați, în momentul în care se pregăteau să decoleze, printre alții: Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino și Ilie Lazăr, toți patru făcând parte din organele de conducere ale Partidului Național Țărănesc”, se arăta în rapoartele Siguranței.

În versiunea oficială a autorităților comuniste, incidentul nu era prezentat ca o încercare de părăsire a unei țări aflate în plin proces de sovietizare, ci ca o acțiune conspirativă organizată de conducerea PNȚ. Potrivit rapoartelor, liderii țărăniști ar fi pregătit „acțiuni criminale și trădătoare” împotriva regimului „democratic” instaurat în România, termen prin care propaganda desemna regimul comunist instalat după alegerile falsificate din noiembrie 1946.

În aceeași logică propagandistică, autoritățile susțineau că tentativa de plecare din țară făcea parte dintr-un amplu plan de răsturnare a ordinii de stat, care ar fi urmărit declanșarea unui război civil și favorizarea unei intervenții străine.

De pe aerodromul de la Tămădău, cei arestați au fost transportați la sediul Direcției Generale a Siguranței Statului, iar ulterior în arestul Ministerului de Interne. Au urmat anchete dure, însoțite de presiuni psihice și de metode brutale de intimidare, menite să obțină declarații compromițătoare.

La trei zile după incident, Ministerul de Interne, aflat sub controlul comuniștilor, a publicat un comunicat oficial menit să justifice arestările. Textul reproducea fidel tiparul propagandei sovietice, prezentând România drept un stat democratic și descriindu-i pe liderii PNȚ drept „elemente dușmănoase”, hotărâte să provoace haos și război civil.

„Pătrunși de ură împotriva regimului democratic și urmărind răsturnarea acestui regim, fiind amestecați în acțiunile criminale ale unor elemente dușmane poporului și temându-se de răspundere în fața justiției pentru nelegiuirile săvârșite, mai mulți conducători ai Partidului Național Țărănesc, urmând ordinul direct al domnului Iuliu Maniu, au încercat, în ziua de 14 iulie 1947, să fugă într-o țară străină, pentru care scop au corupt piloți din aviația militară”, se arăta în comunicat.

O înscenare menită să distrugă opoziția democratică

După alegerile din noiembrie 1946, câștigate prin fraudă masivă, comuniștii controlau deja principalele instituții ale statului și își asiguraseră monopolul asupra pârghiilor politice și administrative. Cu toate acestea, regimul continua să sufere de o gravă lipsă de legitimitate și privea cu suspiciune ultimele centre de rezistență democratică: partidele istorice și instituția monarhiei.

Pentru a elimina orice opoziție și a accelera sovietizarea României, conducerea comunistă a decis să lichideze mai întâi partidele istorice, urmând ca monarhia să fie înlăturată câteva luni mai târziu. În acest context a fost pregătită înscenarea de la Tămădău.

Potrivit mărturiilor unor supraviețuitori ai acelor evenimente, între care și Corneliu Coposu, Iuliu Maniu luase în calcul trimiterea în străinătate a unui grup de lideri ai Partidului Național Țărănesc. Scopul era constituirea unui nucleu politic în exil, care să informeze Occidentul despre instaurarea regimului comunist și despre transformarea României într-un stat aflat sub control sovietic. Maniu înțelegea că preluarea totală a puterii de către comuniști era doar o chestiune de timp.

Liderii care urmau să plece trebuiau să li se alăture unor personalități aflate deja în Occident, precum Grigore Niculescu-Buzești, fost ministru al Afacerilor Externe, Constantin Vișoianu, fost ministru de Externe, și diplomatul Grigore Gafencu. Planul prevedea ca grupul să ajungă mai întâi în Turcia, iar apoi în Elveția, Franța și Marea Britanie, unde urma să desfășoare o amplă activitate diplomatică și de informare.

Iuliu Maniu a refuzat să părăsească România, invocând vârsta înaintată și starea precară de sănătate. Cei care au acceptat misiunea au fost arestați pe aerodromul de la Tămădău, în dimineața zilei de 14 iulie 1947.

Majoritatea istoricilor consideră că întreaga operațiune a fost o capcană organizată de autoritățile comuniste, cu sprijinul consilierilor sovietici. Scopul era compromiterea conducerii PNȚ și crearea pretextului legal pentru desființarea partidului și declanșarea represiunii împotriva opoziției democratice.

Potrivit memorialiștilor și documentelor publicate după 1989, Partidul Național Țărănesc era infiltrat de informatori ai Siguranței, inclusiv în cercurile apropiate conducerii. Informațiile despre planurile lui Iuliu Maniu au ajuns rapid la autorități, care au pregătit operațiunea până în cele mai mici detalii.

„Siguranța comunistă reușise să-și infiltreze agenți printre noi. Pe unii îi depistaserăm, pe alții îi bănuiam și căutam să-i neutralizăm, îndepărtându-i din funcțiile de conducere (...) Reprezentanții N.K.V.D.-ului, Bodnarenko și Nicolski, au trecut la pregătirea scenariului pentru lichidarea partidelor tradiționale P.N.Ț. și P.N.L. În planul diabolic, ca personaj principal a fost atras un agent al serviciului de informații, băiat prezentabil, cu pregătire intelectuală și descurcăreț: doctorul Constantin Gafencu”, mărturisea Cicerone Ionițoiu, unul dintre liderii tineretului țărănist, într-un text publicat în „Analele Sighet”.

În desfășurarea înscenării au fost implicați și aviatorii Gheorghe Preda și Romulus Lustig, identificați în numeroase lucrări ca colaboratori ai serviciilor de informații. Potrivit reconstituirilor istorice, întreaga operațiune a fost coordonată cu participarea consilierilor sovietici ai NKVD. Aceștia au pus la dispoziție cele două avioane IAR-39, au organizat dispozitivul de arestare și au pregătit din timp anchetele care urmau să înceapă imediat după reținerea liderilor țărăniști.

În dimineața de 14 iulie 1947, echipe ale Siguranței se aflau deja ascunse în apropierea aerodromului, încă din jurul orei 3:00, așteptând sosirea grupului. Potrivit mărturiilor existente, doctorul Constantin Gafencu a avut rolul de intermediar, convingându-l pe Iuliu Maniu că plecarea putea fi realizată în condiții de siguranță. În realitate, întreaga operațiune fusese transformată într-o capcană, iar liderii PNȚ au fost arestați imediat ce au ajuns la Tămădău.

„Ziua de 14 iulie 1947 pune în mișcare angrenajul crimei de stat”

A urmat arestarea liderului PNȚ, Iuliu Maniu, precum și a numeroși membri ai partidului. Regimul comunist a organizat apoi un proces-spectacol, după modelul sovietic, menit să ofere o aparență de legalitate represiunii politice. Era momentul în care hăituirea opozanților devenea politică de stat, iar adversarii regimului erau transformați, prin propagandă, în „dușmani ai poporului” și acuzați de trădare.

„Ziua de 14 iulie 1947 pune în mișcare angrenajul crimei de stat. Trecerea de la înscenare la represiune și eliminare se realizează în decursul doar al câtorva zile. Comuniștii și complicii lor folosesc întregul set de instrumente de care statul totalitar dispune spre a-și lichida dușmanii. Parlamentul ivit din alegerile falsificate în noiembrie 1946 își probează utilitatea sa constituțională. Plini de mânie, membrii săi validează inițiativa de ridicare a imunității parlamentare a deputaților PNȚ. Scoaterea în afara legii a partidului urmează, logic, în aceeași secvență orchestrată atent”, scrie Ioan Stanomir în studiul „Tămădău, 14 iulie 1947: crima de stat și zidirea comunistă”, publicat pe Contributors.ro.